De fiecare data cand ajung la Sovata si-mi vizitez bunicii imi face placere sa ma plimb prin statiune sau pe dealurile din jur. Nu am facut exceptie de la acest obicei nici la ultima vizita. S-a intamplat weekendul trecut, cand bunicul meu si-a sarbatorit ziua de nastere. A facut 82 de ani.
Profitand de vremea excelenta de primavara am facut un scurt tur prin statiune, iar dupa obisnuita plimbare in jurul lacului Ursu am revenit acasa sa luam masa. Aici am aflat despre o problema care il necajea pe bunicul meu: izvorul cu apa sarata si gunoaiele din jurul lui.
Nu departe de casa bunicilor, la marginea padurii din spatele curtii unor vecini se gaseste izvorul cu pricina. E un izvor cu apa sarata la care accesul se poate face cu usurinta din mai multe directii (localnicii stiu mai bine drumul spre izvor). Noi am luat-o pe langa un gard, pe o carare, fiind in permanenta latrati de un caine care isi apara teritoriul. Drumul a fost foarte scurt, imediat am ajuns in padure si intr-un luminis fara prea multa verdeata se vedea sarea alba iesita la suprafata pamantului si un firicel de apa care se scurgea in vale.
Localnicii stiu de existenta acestui izvor, cunoscand de asemenea si proprietatile apei sale sarate. Inca din vremea tineretii bunicului sau poate chiar mai devreme acel izvor era frecventat de localnicii care ii utilizau apa. La fel ca si in acele vremuri, si acum, apa foarte sarata e folosita in general pentru a conserva diferite alimente (cas, slanina, carne etc.) Am impresia ca unii o folosesc chiar si pentru tratament, cunoscut fiind faptul ca baile in apa sarata fac bine la sanatate (reumatism, probleme cu articulatiile etc.)
De altfel, chiar si cand am ajuns noi acolo, era un om care isi umplea linistit o galeata si niste flacoane cu apa sarata. Intrebandu-l la ce foloseste apa, a raspuns sec: "pentru slanina".
Izvorul era oarecum "amenajat", un jgheab conducea apa, iar o scandura pusa in apropiere te ajuta sa nu te umpli de noroi. Era clar ca izvorul era frecventat. Se vedea asta din numeroasele flacoane de plastic "uitate" de unii prin zona. Din pacate, asta nu era tot: in apropierea izvorului, la doar cativa metri, coasta dealului de la marginea padurii se transformase intr-o groapa de gunoi. Asta era si problema care il deranja pe bunicul meu: gunoaiele aruncate acolo si lipsa de bun simt a oamenilor care au exploatat fara probleme acel izvor de-a lungul anilor, iar in ultimul timp nu au fost capabili sa intretina locul din care-si luau apa sarata.
Daca acum 50 de ani locul respectiv era curat, cat de greu poate fi acum sa iti arunci gunoiul in locuri special amenajate? Zau ca nu inteleg treaba asta.
Poate curatarea locului revine in sarcina primariei, poate nu, n-am de unde sa stiu asta, dar cred ca si oamenii au la randul lor o responsabilitate si n-ar strica sa invete sa respecte mai mult natura.
Eu nu pot decat sa trag un mic semnal de alarma, intr-un colt de internet, si sa sper ca aceste randuri si imaginile care le insotesc nu au fost degeaba.
PS Cine stie ... poate cand cineva va cauta pe google Sovata va da peste acest articol si va lua niste masuri
